duminică, 21 iunie 2009

Ma fac ca scriu ;)

M-am inscris la un concurs pentru bloggeri si acum scriu una din temele acestui concurs. Cerinta este: continuati pasajul:

"La inceput n-am vrut sa ies din camera mea, nici sa mananc, nici sa vorbesc cu altcineva in afara de Beatrice, ba chiar si cu ea foarte putin dupa ce mi-am cercetat bagajele. Imi impachetase rochiile cele mai urate - nu matase, nu brocart, nu catifea. Nu aveam giuvaeruri de pus in par sau la gat, nu aveam paruri, ci doar naframe de rand, nu aveam nimic cu care sa-mi desenez buzele si imi pusese doar un pieptene de lemn. Cand am acuzat-o ca stiuse unde mergeam si nu-mi spusese, a negat. N-o cred."

Si continuarea mea

Este o prefacuta si o invidioasa. Daca ar intelege macar o clipa ca Dumnezeu a lasat fiecare om frumos in felul sau, poate nu ar mai fi atat de ciudoasa. Am mers in fuga in camera mea sa-mi iau cateva lucruri din cele pe care nu mi le pusese. Timpul ma presa dar nu voriam sa renunt asa ca am cautat bine si am gasit in cele din urma o tinuta care ma prindea mai bine si rujul preferat. Am dat goana pe scari de era cat pe ce sa-mi sucesc glezna, lucru care ar fi facut in zadar prezenta mea la acel bal. Christian stiu ca ma astepta pe mine sau cel putin asa vroiam sa cred. Nu se poate sa ma fi uitat dupa numai sase luni de cand nu ne mai vasusem. Asadar eram nerabdatoare sa ajung cat mai repede. Pe drum imi notam cate ceva in carnetel. Erau gandurile mele, poate cateva cuvinte pe care sa i le spun cand ajung acolo, poate idei de discutii, poate aberatii. Mai desenam cate o floare, apoi doi indragostiti imbratisandu-se. Faceam bucatele mici dintr-o hartie si cand se strangeau mai multe le aruncam pe geam, imaginandu-mi ca sunt petale de trandafiri albi. Dupa aproximativ noua ore am ajuns la casa gazdei. Era o casa mare cu o gradina frumos aranjata in fata ei. Gradina era plina de flori de toate felurile si de toate culorile, incat ma gandeam ca poate livreaza flori catre o florarie. Aveam niste ganduri care ma faceau sa rad si ma binedispuneau, facandu-ma sa trec peste emotiile de inceput. S-au facut prezentarile de rigoare dupa care am ost dusi in camerele de oaspeti, care erau atat de ingrijite incat credeai ca acolo nu a mai stat niciodata nimeni, dar cineva a avut grija de ele. Totusi era o casa de protocol cu saloane mari si tot felul de picturi scumpe si obiecte valoroase puse la vedere. Neavand nicio rochie cu care sa fiu mandra sa ma afisez la bal am rugat croitoreasa casei sa-mi faca ceva frumos. S-a conformat si chiar a doua zi aveam o tinuta de care eram mandra si care mi se potrivea de minune. Inca doua zile si visul meu putea deveni realitate. Am asteptat cu sufletul la gura acea intalnire care a venit in cele din urma. In acea noapte totul mi se parea sclipitor. Poate si unde nu eram obisnuita cu atata lux. Toate domnisoarele erau sclipitoare dar nici eu nu ma simteam mai prejos. Stateam cu inima la gura cu gandul ca va aparea si ca va fi un moment dificil pentru amandoi. Aproape de miezul noptii a aparut si mi-a aruncat o privire trecatoare care m-a mahnit profund. Eram dezamagita ca nu a fost mai mult de atat si ma gandeam ca pentru el am fost doar o aventura. Si totusi la miezul noptii cand fiecare si-a cautat pereche pentru a dansa valsul obisnuit el m-a cautat pe mine m-a privit in ochi si mi-a soptit la ureche : " -Dansezi iubita mea?"

Acest articol participa la concursul organizat de Cristina V

2 comentarii:

ktalinoo spunea...

interesant....succes la concurs iti urez:)

Cristina V spunea...

Ok. Mai ai inca 2 probe :). Prima, in care sa explici de ce iti place sa citesti si cea de-a treia, in care continui pasajul cu Rosie. :)