Ma fac ca scriu ;) 3

3. Continuati pasajul:

"In clipa in care intru, intoarce capul. Are ochii mari si e livida la fata.
- Vai, Jacob ...ii tremura vocea. Mai are un pic si-i dau lacrimile.
- Ce-i? Ce s-a intamplat? zic, strabatand salonul.
Isi duce o mana la gura si se intoarce la fereastra.
August se chinuie s-o aduca pe Rosie spre primul vagon. E un calvar si toata lumea s-a oprit sa se uite.
August o loveste din spate, iar Rosie face cativa pasi in fata. Cand August o ajunge din urma, o loveste iar, de data asta indeajuns de tare ca sa o faca sa-si ridice trompa, sa raga si sa plece suparata in alta directie. August slobozeste o serie nesfarsita de injuraturi si fuge dupa ea, leganandu-si batul si impungandu-i umarul cu tepusa. Rosie scanceste si de data asta nu se clinteste nici un centimetru. Chiar si de la departare, o vedem cum tremura.
Marlena isi inabusa un suspin. Ii intind mana, instinctiv. Cand i-o prind pe a ei, ma strange atat de tare de degete, ca-mi vine sa urlu.
Dupa alte cateva lovituri, Rosie zareste vagonul legat in fata trenului. Isi ridica trompa si scoate un muget lung, dupa care o ia la sanatoasa, facand pamantul sa se cutremure. August dispare intr-un nor de praf, iar spectatorii panicati se feresc cum pot din calea ei. Rosie se urca in tren vizibil usurata.
Praful se risipeste si August reapare, strigand si fluturand din maini. Diamond Joe si Otis se urca fara graba in vagon, ca si cum fac asta de cand sunt, si se pregatesc sa inchida usa."

Acesta a fost cel mai impresionant text din opera pentru mine. Dupa ce citisem atat de mult din aceasta carte nu ma asteptam la un astfel de sfarsit. Da, ma asteptam la ceva frumos la un happy-end pentru personajele principale pozitive, dar nu credeam ca se va intampla asa. Animalele unindu-se la greu pentru a scapa de chinurile si durerile la care erau supuse. Imi dadura lacrimile calde pe obrazul obosit din cauza concentrarii maxime. In acel moment intra mama in camera si ma surprinse cu lacrimile impreunate sub barbie. Din acele emotii m-a bufnit rasul cand am vazut figura mamei care nu stia si nu intelegea de ce plang. M-am sters cu mana precum un copil mic si i-am spus ca tocmai am terminat de citit cartea si ca m-a induiosat sfarsitul. Mama ma lua in brate si imi marturisi ca asa i se intampla si ei in tinerete cand punea prea mult suflet in ceea ce citea. Imi spunea ca era atrasa de magia cuvintelor scrise si ca desi tatal ei nu era de acord ca citeste atat de mult, ea se ascundea prin pod si dand o tigla la o parte isi facea lumina pentru a mai citi macar o pagina in plus. La mine nu s-a pus aceasta problema,asa ca puteam citi in voie, ba chiar mama imi mai recomanda din cand in cand cateva carti interesante pe care si le aducea aminte din copilaria ei.

Pentru concursul Cristinei V